Sub titlul „Pentru făcătorii de rele sau hoţii mari prin spargeri de prăvălii şi case dintr-acest oraş”, dosarul 8/1837 din fondul „Poliţia Oraşului Giurgiu”, aflat în păstrarea şi administrarea Biroului Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale,  cuprinde în jur de 25 – 30 de cazuri în care legea a fost încălcată în oraşul nostru şi preocupările Poliţiei în rezolvarea acestora, cu atât mai mult cu cât poliţmaisterul era admonestat, la 20 ianuarie 1837, de Ocârmuitorul judeţului Vlaşca pentru numeroasele spargeri care aveau loc în oraş. „Al treilea prăvălie este din târg ce s-au spart până acum de când te afli dumneata poliţaiu la acest oraş, care nu curge decât din slaba îngrijire şi privighere ce ai asupra străşnicirii oraşului  cu caraulele de noapte… să pune strajnică îndatorire asupra D-ta, ca prin orice mijloace vei cunoaşte, cercetând să-i dovedeşti negreşit (pe hoţi; n. ns.), că din împotrivă ocârmuirea va fi silită a raportui Cinstitului Departament (Ministerului de Interne din zilele noastre) slaba îngrijire ce se întrebuinţează din partea D-tră”.

Ca urmare a acestei dojeniri, Poliţia cercetează cazul, primul chemat la interogatoriu fiind păgubaşul care arată că „mi s-a spart prin faţă prăvălia ce o am în uliţa târgului şi mi s-au furat numai lucrurile şi banii, însă 142 lei şi 38 parale şi un inel de aur sadia şi unul tot de aur cu piatră  antică roşie ce am avut în cutia tărăbii din prăvălie, fără a mă teme de o aşa întâmplare, fiind că oraşul este supt privigherea străjilor de noapte şi în cea de mai aproape pază a potentaţilor târgului cărora li se dă de către obştia neguţătorilor câte parale 12 de o prăvălie pă fieştecare săptămână”.

Din interogatoriul luat lui Mincă Băcanu deducem una dintre sursele de venituri ale Poliţiei locale, speranţa pe care negustorii şi orăşenii şi-o puneau în ea nefiind înşelată, deoarece la 25 ianuarie Ocârmuirea primea un raport în care se arată că cercetându-se această spargere „s-au găsit nu departe de zisa prăvălie un instrument tâmplăresc care fiind zdrelit, după cum să va vedia, să înţelege curat că cu dânsul s-au înlesnit spargerea acei prăvălii şi cum cercetăria s-au făcut cu dănadinsul s-au dovedit că acest instrument este al lui Zahariea tâmplaru, ovreiu de aici care, în lipsa sa – la Bucureşti fiind, au încredinţat cheia de la odaia unde lucriază şi îşi ţine toate instrumenturile meşteşugului său, unui Avram Zugravu ovreiu, ce-l ţine în casa sa şi pă acest temeiu să dă bănuială chiar asupra-i ca unul ce este cunoscut de rău nărăvit, în asemenia fapte”, motiv pentru care Avram Zugravu este trimis spre cercetare la Ocârmuire.

Descoperirea lui Avram s-a făcut în urma declaraţiilor a şapte martori, cea mai importantă fiind aceea a celor cu care el a spus că a fost în noaptea de 16 ianuarie 1837, când s-a făcut spargerea prăvăliei: „La 16 ale următoarei, sâmbătă noapte spre duminică, având în cafenia între alţi oameni şi pă un Avram Zugravu, venit la un ciasu din noapte şi, şăzând ca o jumătate cias, s-au dus unde nu ştiu. Apoi, peste vreo trei ceasuri întorcându-să, de unde nu ştiu şi şăzând la vorbă cu alţi oameni până la o vreme mi-au zis că vrea să rămâe a dormi aici…că are frig la odaie şi că nu are cu ce să se înveliască şi aşa au rămas aici în petrecere cu alţii… până s-au făcut zioă bine şi apoi s-au dus în treaba sa”. Pe baza acestei declaraţii a cafegiului din Giurgiu, Avram Zugravu a putut fi arestat deoarece, în declaraţia sa dată de poliţie, a arătat că noaptea spargerii şi-o petrecuse la cârciumă cu doi negustori veniţi de la Bucureşti cu treburi.

Uitase însă de cele trei ceasuri în care nu fusese în cafenea…

Damian Ancu