La 15 ianuarie 1836 în temniţa oraşului existau 6 deţinuţi condamnaţi fiecare la câte un an, bănuiţi – câte doi, ca hoţi de „boarfe”, cai şi bani, în perioada 1-15 ianuarie 1836 fiind eliberaţi, din poruncile ocârmuirii şi procurorului, alţi cinci arestaţi bănuiţi ca hoţi şi spărgători de cârciumă. Aceştia cinci erau trimişi la Bucureşti pentru continuarea cercetărilor.

Cei doi hoţi de „boarfe” erau ţiganii Statului, Gheorghe Jumară şi Radu Mudrianu; cei doi hoţi de cai erau din Morteni (localitate din jud. Vlaşca, dispăruă astăzi), iar cei doi „furi de bani din mahalaua Dudescului din Bucureşti (Costache fiul lui Popa Floria) şi din Frăsinet (azi în jud. Teleorman; Stan Holteiu, fiul lui Marin Hrisul); toţi cei cinci bănuiţi de „furi”, erau din Bucureşti, localitate unde de altfel au şi fost trimişi sub pază în urma poruncilor primite.

Furtul de cai era, pentru acea perioadă, principala problemă cu care se confrunta poliţia în problema hoţiilor, motiv pentru care fiecare căruţaş care făcea transporturi între diferite localităţi avea obligaţia de a circula un an „bilet de voie”, act în care erau descrişi pe larg caii pe care ii folosea şi prezentat motivul deplasării. Cu toate acestea furturile de cai se ţineau lanţ, motiv pentru care la 12 februarie 1836 se raportau ocârmuirii de Vlaşca: „În trecutele zile viind (la Poliţia Giurgiu; n.ns.) un Tudor Curia ot satul Conţeşti, din judeţul Teleorman, arătându-mi că i s-ar fi furat nouă cai,rugându-mă ca să cercetez în cuprinsul acestui oraş…”, acţiune în urma căreia au fost găsiţi şase cai la trei locuitori din Giurgiu, cai care au fost predaţi păgubaşului motiv „pentru care plecat fac cunoştinţă Cinstitei ocârmuiri trimiţând şi pe numiţii trei pe lângă aceasta rugând-o (pe ocârmuire; n.ns.) a face vreo punere la cale cu dânşii căci după cercetările ce li s-au făcut ar fi urmat şi alte furtişaguri”.

Un caz aparte îl constituie doi chirigii din Giurgiu, acuzaţi de Marin Olteanu, tot din oraş, că i-ar fi furat un cal. Poliţia cercetează cu competenţă această jalbă şi raportează, la 6 februarie 1836, că cei doi ar fi avut înţelegere cu jăluitorul să le împrumute un cal pentru a merge la Bucureşti cu o afacere, numai că în seara când urmau a pleca acesta a refuzat să le dea calul, motiv pentru care cei doi au luat calul şi i l-au dat înapoi după ce s-au întors în oraş. Cu toate că la cercetare a participat şi Marin Olteanu şi care a fost de acord cu cele relatate, ocârmuirea dă ordin pe 18 februarie ca cei doi chirigii să fie „supuşi arestului până să va da hotărâre pentru dânşii”, ordin pe care se află rezoluţia poliţiei: „să se pue la delă (dosar) fiindcă arestaţii s-au pus la poprială”. Acest caz este interesant deoarece, chiar dacă cele două părţi au căzut de acord, fapta a rămas faptă, iar vinovaţii au trebuit să suporte consecinţele ei.

Tot în această direcţie se înscrie şi ordinul ocârmuirii din 1 martie 1836, în care se arătau: „Cinstita judecătorie din otnoşenia de supt nr. 431 cere a i să trimite Stan sin Alecse dintr-acest oraş ce au cumpărat cai de furat de la Gancea hoţul”; rezoluţia poliţiei este concludentă: „să se dia răspuns că acel Stan sin Alecsi se află băgat afară, la un pichet”, însemnare din care deduceau că aceasta lucra ca arestat la unul dintre pichetele de grăniceri din apropierea oraşului.

Damian Ancu