În contextul retragerii trupelor ruseşti din Ţara Românească teritoriu pe care îl ocupaseră între 1828-1834, anul 1834 este anul în care poliţia de Giurgiu se confruntă cu numeroase greutăţi, fiind obligată să coordoneze plata despăgubirilor acordate orăşenilor care primiseră în casele lor soldaţi ruşi. Cum acest lucru se făcea destul de greu, din cauza lipsei de bani, nu ne surprinde numărul mare de plângeri împotriva poliţmaisterului Mihalache Cincu, una dintre acestea fiind adresată, la sfârşitul lui ianuarie 1835, chiar domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.

Semnată de 36 de giurgiuveni, plângerea arată că Mihalache Cincu era de trei ani „poliţaiul acestui oraş Giurgiu”, informaţie care confirmă alte documente prezentate în numerele anterioare ale acestui periodic. Fără a preciza motivul concret al nemulţumirilor, ei arată că s-au plâns împotriva acestuia şi la magistrat şi la ocârmuire şi la Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru, fără a vedea însă o urmare a relaţiilor pe care le au cu poliţaiu şi slujitorii săi, astfel că „şi mai vârtos împotriva ne vedem năpăstuiţi, căci unde nădăjduim ca un poliţai a ne strejui, împotrivă ne vedem supăraţi de către chiar oamenii D-lui, pentru care mergând a-i face cunoscut, nu numai că nici o ascultare nu ne dă, dar încă ne şi necinsteşte şi izgoneşte şi epistaţii văzând-ul zlobod neîncontenit cu felurimi de pricini ne supără”.

Cum orăşenii cereau destituirea poliţmaistărului şi alegerea unui nou „dar supt a noastră răspundere pentru orice împotrivă urmare”, Alexandru D. Ghica „ voievod cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Ţara Românească”, cere departamentului din lăuntru să cerceteze această reclamaţie : „şi cercetând dreptăţile ce vor avia jăluitorii asupra pârâtului, să se facă îndreptare, dar cereria ce făcură ei de a se orândui al poliţai, pe carele îl voiesc ei, este cu totul neprimită”.

Această rezoluţie din 5 februarie 1835, însoţită şi de stema ţării în tuş roşu, este transpusă în practică în ordinul trimis către ocârmuirea de Vlaşca în ziua de 6 februarie, prin care se cerea acesteia să analizeze cu atenţie situaţia din oraş, analiză care se încheie prin raportul din 18 septembrie, raport din care aflăm că: „cercetându-să reclamaţia cuprinsă în jalba orăşanilor dată de catre Măria Sa Vodă asupra poliţaiului acestui oraş, cum să-l scoaţă din post şi să le orânduiască altul…au mărturisit toţi aceia iscăliţi în jalbă că plângerea lor nu este mai mult decât numai pentru cfartiruiri că nu şi-au primit plata pă dă plin, iar asupra poliţaiului nu au nici o pretenţie şi nici că să cunoaşte năpăstuiţi de către numitul cu numic. Şi aceia jalbă au fost icenomicoasă din partea a vreo doi, numai din pământeni, nădăjduind ca prin mijlocirea aciasta va dobândi acest post păs iama unuia dintre trânşii”.

În condiţiile în care adevărul a ieşit la lumină: se primeşte – pe 24 septembrie 1835, următoarea poruncă: „… să face cunoscut că pă aceia ce i-au dovedit ocârmuirea că au fost acia jalbă iconomicoasă (mincinoasă; n. ns.), aducându-i în presudsvia sa, pe de o parte să-i dojenească, iar pă de altă să le arate ca mai dovedindu-să în asmenia netrebnicii să vor pedepsi poliţieneşte”. Pe această poruncă se află rezoluţia ocârmuitorului: „Să se facă poruncă la poliţie să aducă pă acei doi care au fost pricinuitori de au făcut acia jalbă, ca să să facă urmaria poruncită”. Ca urmare, la 15 octombrie, Mihalache Cincu reportează : „…s-au trimis la Cinstita Ocârmuire Nicola Nicolau, Conu Vâlcu şi Nicola Bilargiu care au făcut invitări orăşenilor a reclamarisi pentru poliţaiul oraşului lucruri neadevărate”.

 

Damian Ancu