La 6 februarie 1831, „de la masa a V-a, secţia a II-a Divanului Săvârşitor al Prinţipatului”, pleca un ordin către Magistratul Oraşului Giurgiu, primul articol al acestuia menţionând: „ După alegeria obştii oraşului (Giurgiu; n.ns.) urmată pă temeiul orăşenescului aşezământ, găsindu-să dă cuviinţă rânduirea ce au făcut întru aceasta D-lui Dvornicul Ştirbeiu, D. de plin împuternicitul prezedent prin predlăjănie către Obştiasca Adunare a Divanului de la 17 ale lui ghenarie, supt. Nr. 263, întăreşte de poliţmaister la oraşul Giurgiul pă Dumnialui Gheorghe; dă cileni (membri; n.ns.) pe dumialor Pavel Zatov i. Constantin Papa Luca şi Gheorghe Nicolae, şi Alexandru Marşefschi, cum şi casier pe Ghiţă Penescul”.

Această poruncă a generalului Pavel D. Kiseleff (împuternicitul pentru Ţara Românească şi Moldova) este o consecinţă a recunoaşterii alegerilor care au avut loc în Giurgiu, în toamna anului 1830. Ea este importantă deoarece ne mai scoate în evidenţă încă un poliţmaister,Gheorghe, despre care nu aveam cunoştinţă până acum, precum şi pe membrii magistratului care avea ca preşedinte pe „de Golova”, porunca menţionând – în continuare, „iar pentru cheltuiala poliţii într-acest oraş, prin predlăjenia cu nr. 8135 către divan se hotărăşte, pă lună: 200 lei pentru poliţmaister; 200 de lei pentru doi zviastnii pristavi; 60 de lei pentru un logăfăt; 240 de lei pentru patru epistaţi şi 20 de lei pentru cheltuielile canţelarii”.

Aceşti 720 de lei reprezintă de fapt primul buget, pe care îl cunoaştem până acum, pentru poliţia din oraşul nostru, menţionarea funcţiilor constituind statul de funcţiuni al acestuia. Suma respectivă era destul de mare pentru veniturile oraşului, astfel că „slobozirea acestor bani are să fie de casa lefilor, socodindu-să dă la zi întâi ale lui ghenarie al următorului an (în curs; n. ns.). Şi să va urma aciastă plată până ce să va îmulţi veniturile magistratului din care să poată acoperi şi pă cilenii aceştia ai poliţii, ca după vremea toată partia ocârmuiri oraşului să să ţie din oraş fără cât de puţină împărtăşare a visterii”.

În afara acestor salariaţi permanenţi ai poliţiei, magistratul urma să mai asigure 360 de lei pe lună pentru cei „12 slujitori ce se vor afla în slujbă pă lângă poliţie şi care fiind scutiţi de dajdie să vor plăti pentru îndestularia lor câte lei treizeci pă lună”, acestor bani adăugându-li-se alţi 360 de lei, pentru un tulumbagibaşa (60 de lei), pentru opt tulumbagii ( câte 30 de lei pe lună), 60 de lei urmând a fi cheltuiţi „pentru luminaria uliţilor celor mari ale oraşului”. În total, pentru bugetul ostaşului pe 1831 se prevedeau 1150 de lei, specificându-se şi modalităţile de strângere a veniturilor, acţiune în care un rol foarte important va reveni poliţiei, mai ales că numeroşi locuitori încercau să se sustragă acestei datorii sub pretextul că sunt vechi locuitori ai oraşului.

Documentul din care au fost extrase aceste informaţii (păstrat la B.J.A.N. Giurgiu) mai are şi o altă importantă semnificaţie deoarece demonstrează preocupările existente, încă din 1831, pentru crearea unui serviciu de pompieri prin menţionarea tulumbagiilor, serviciu care avea să devină eficient în anii imediat următori; în orice caz, acesta este cea mai veche informaţie care atestă începutul de organizare a „întrumentului de foc” din oraşul Giurgiu.

Damian Ancu