Cercetarea fondului „Primăria oraşului Giurgiu” (1831-1835) ne-a permis să depistăm noi informaţii privind începuturile „Poliţiei de Giurgiu”; dintre aceste date documentare ne-am oprit – deocamdată, asupra celor care ne permit să prezentăm pe primii poliţişti şi greutăţile materiale cu care aceştia s-au confruntat, în primii ani ai revenirii oraşului nostru la teritoriul Ţării Româneşti.

Un prim aspect rezolvat este cel al „poliţmaisterilor” care şi-au desfăşurat activitatea în perioada de mai sus; astfel Hagi Ioan Gheorghe este depistat în septembrie 1831, în jalba unor slujbaşi de-ai săi, situaţie în care Magistratul Giurgiului îi trimite ordinul de a justifica suma de 1520 lei primiţi pentru plata salariilor, sumă din care se justifică la 12 nov. 1831 doar 1000 de lei, fostul epistat refuzând să recunoască diferenţa de 520 de lei şi nici magistratul ne mai cerându-i acest lucru; dintr-un raport din 21 nov. 1831, al poliţiei către magistrat, îl descoperim pe poliţmaisterul Costache Anghelescu, care se pare că a deţinut funcţia până la începutul lui martie 1832 când apare jalba unui epistat care este cercetată în aprilie de noul poliţmaister, Mihalache Cincu şi pe care îl vom regăsi permanent până la începutul lui 1836 când funcţia sa este ocupată de o altă persoană, porucicul Burştin (?)

O altă problemă rezolvată este aceea a primilor poliţişti giurgiuveni, raportul lui Costache Anghelescu din 21 nov. 1831 fiind foarte preţios, deoarece din cuprinsul său aflăm că poliţia locală avea ca ceaşnici pe Petrache Penescu, la partea I-a şi pe Ioniţă Popescu la partea II-a, în timp ce epistaţi erau: Gheorghe Râmnescu la mahalaua roşie: Costache fiul lui Gligore la mahalaua albastră; Cenciu fiul lui Simeon la mahalaua galbenă şi Teodor fiul lui Gheorghe la mahalaua verde, toţi acestia lucrând în septembrie şi octombrie 1831 (rapoartele de plată se făceau lunar); la 6 mai 1832 erau epistaţi: Costache, Antonie Buchie, Cenciu şi Toncia, ceea ce însemna că Mihalache Cincu a înlocuit doi dintre cei patru epistaţi. Printre epistaţi care ne mai apar în perioada menţionată pe: Dumitrache Bolintineanu, Ioniţă Sturdzia, Nicolae Alecse, Anton, Andrei, Grigore Ioan, Constantin, Ioniţă Răducanu, Anghelache etc., la finele anului 1835 cei patru epistaţi: Gheorghe, Răducanu , Toncia şi Anghelache.

Un caz aparte în cazul epistaţilor îl constituie Grigore care apare în rapoartele lui Mihalache Cincu din martie 1833, prin care cere să se plătească leafa şi pe aprilie deoarece „ să apropie şi Sf. Paşte când tot creştinul din vreme îşi face câte ceva”. La 5 august 1833 magistratul refuză plata lui Grigore pe motiv că nu ar fi fost epistat, ci logofătul poliţiei (scriitorul), pentru ca până la urmă să îl plătească în urma intervenţiei ocârmuirii şi a raportului lui M. Cincu în care să arată că Grigore”… îndeplineşte trebuinţa şi de epistat mai vârtos că se află slujind în fiinţă nepristan şi fac cuviinţă a zice Cinstitului Magistrat ce cereria acestei lefi este cataharisită”, raport în urma căruia „ cumulul de funcţii „este aprobat şi de magistrat care îl plăteşte în aceeaşi lună.

O problemă sensibilă a constituit-o în 1831 plata lefilor acestor funcţionari deoarece la 5 aprilie 1831 Divanul Ţării Româneşti era rugat „să chibzuiască pentru ocârmuirile lefuri”; magistratul neavând bani  a fost obligat să se împrumute 2500 lei, în condiţiile în care locuitorii nu-şi achitau impozitele către stat. În justificarea acestei situaţii se apelează şi la ocârmuirea de Vlaşca prin intermediul căreia se demonstrează că în 1831 venitul oraşului Giurgiu era de 14.377 lei, dintre care pentru cei doi cinovnici – ciaşnici se dădeau 200 de lei lunar, iar pentru cei patru epistaţi 240 de lei lunar, sumă totală a cheltuielilor fiind de 11.830, astfel că rămâneau foarte puţini bani pentru înfrumuseţare, „mai vârtos acestui oraş care abia acum au început a se întocmi”.

În vederea rezolvării acestor greutăţi ocârmuirea cerea reducerea celor doi ceaşnici şi poliţiei, sarcinile lor urmând a fi preluate de epistaţi şi de dorobanţii ocârmuirii, raport care a fost aprobat de Marea Vornicie din Lăuntru deoarece, la 1 februarie 1832, cei doi ceaşnici sunt anunţaţi în sensul de mai sus. Asupra obligaţiilor primăriei, de a-şi plăti poliţiştii, acelaşi departament arată că magistratul este obligat să o facă deoarece „sunt trebuincioşi în slujbă şi pă vremea viitoare”. În rezoluţia preşedintelui magistratului, pe acest ordin din 30 octombrie 1831, se menţionau: „Să să dea lefile celor de mai sus când să va strânge bani în casa magistratului”.

Damian Ancu