– Conflict cu starostele lor –

După Tratatul de pace de la Adrianopole din septembrie 1829, românii au primit dreptul de a avea o viaţă comercială proprie, ne mai fiind obligaţi să asigure aprovizionarea, în primul rând, a Istanbului, context în care şi în oraşul nostru asistăm la o puternică înviorare a meşteşugurilor şi comerţului, documentele aflate în păstrarea Biroului Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale permiţându-ne să vorbim despre croitoru, blănaru, cojocaru, cismaru, cavafu, şelaru, curelaru, rotaru, dogaru, tăbăcaru,  lumânăraru etc, meserii de la care mulţi locuitori aveau să-şi aleagă numele de familie. În acest număr, dar şi în cele care vor urma, ale periodicului „ http://giurgiu-net.ro”, în care scriu de foarte multă vreme voi aduce, în atenţia Domniilor Voastre, mai multe documente referitoare la conflictul giurgiuvenilor cu starostele lor Gheorghe (Ghiorghiţă, Gheorghiţă, etc.) Nicolau,  în urmă cu 180 de ani.

Un prim document îl reprezintă jalba a 24 de locuitori, către Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru, din ianuarie 1832, păstrată în copie, în care se precizau următoarele:

„Cu fierbinţi lacrimi jăluim Cinstitei Mari Vornicii pentru un Ghiorghiţă Niculau de aici din Giurgiu, fostul staroste de neguţători, că după intraria armii ruseşti aici în oraşul Giurgiu la liat <1>830, voindu stăpâniria  de a ne face nouă orăşanilor un aşăzământu şi dintre noi ni-am ales 150 de neguţători de ni-am aşăzat la orânduială cumpănaşi (breslaşi) şi după a noastră aşăzare ni-am pomenit cu mai sus numit că ne face cerere a-i da de fieştecare nume câte taleri cincizeci cu numire zicându-ne că şi D-lui are să-i dia peşcheşu pă la cei care vor fi ocârmuitori spre înlesniria aceştii a noastră aşezări de cumpanişti.

Pe care bani cei mai sus arătaţi i-am şi răspuns, fieştecare la mâna numitului, însă cu acestu chipu ni i-a luatu, pe de o parte  ni-a dat de ştire  ca să mergem cu banii de a-i răspunde, iar pă de altă parte au fostu adus pe un preot, anume popa Niagu, tot de aici din Giurgiu la casa mai susului numit cu Sfânta Evanghelie şi cu Sfânta Cruce şi care din noi mergia cu banii pă câte unul ne băga în casă şi mat întâiu numitul preot ne punia dă făciam jurământ pă Sfânta Evanghelie şi pă Sfânta Cruce că nu vom arăta la nicio stăpânire dă aceşti bani ce-i dăm.

Şi peste câtva vreme dăşteptătându-ne am şi făcut întrebări prin unii alţii şi am dovedit că aceşti bani ce ni s-au luat dă numitul nu s-au răspuns nicări, ci numai o jăfuire a sa au fost.

Şi după aciastă a noastră înţelegere i-am şi făcut cerere în multe rânduri de a ne răspunde banii înapoi şi ni-au tot plelungit cu vorba până acum s-au dă i-au răspuns unde va să ne arate.

De aceia hierbinte ne rugăm Cinstitei Mari Vornicii ca să fie cinstită poruncă de a ne dăspăgubi dă arătaţii bani ce i-am dat fieştecare că va fi cu păcat să rămânem răbdători.

Deosbit ne mai rugăm de a să face cunoscut şi pria Sfiinţiei Sale părintelui Mitropolit de a ne slobozi o carte de ertăciune pentru jurământul ce l-am făcut prin siliria numitului preot.

Încă li să cuvine a li să face de către stăpânire şi o dojenire pentru o urmare ca aceasta, că noi toate dările ce am fostu aşezaţi dă la stăpânire ni li-am fostu răspuns, iar aciastă dare dă de taleri 50 ce ni s-au luat dă fieştecare după a noastră înţelegere o socotim că ni-a fost numai  jăfuire a numitului şi cu puţine pătimim şi acu pătimim după urma numitului şi în zilele cându ne aflam supuşi turcilor că să făcuse prodotis niamului nostru creştinescu. Şi cum duhul sfântului te va lumina asupra sărăcirii noastre că noi cu totul ni-am speriatu de acest omu fiindu-ne cu tot înpotrivire.

Eu Marcu sin Ghiţu am dat; eu Nica sin Drăgoi am dat; eu Gostin sin Albul cojocaru am dat; eu Dumitru sin Tonciu croitoru; eu Petre sin Tonciu am dat; eu Dobre sin Ilie am dat; eu Dumitru am dat; eu Stancu sin Ion săpunaru; eu Dumitru Agi Gheorghe boiangiu; eu Marin sin Ion cojocaru; eu Ene sin Nedelcu croitoru; eu Ion sin Barbu; eu Ivanciu făinaru; eu Piticu sin Piticu; eu Tănase Iancu; eu Bobe sin Ilie; eu Marin sin Vladu boiangiu; eu Dragomir sin Ilie croitoru; Eu Gherghe sin Cârstea cojocaru; eu Ivan Habagiu; eu Ristia sin Petre cojocaru am dat; eu Dumitru sin Niagu abagiu; eu Ilie sin Cristia abagiu; eu Tonciu sin Anghel şi noi toţi oroşani. (va urma replica starostelui)

Cons. sup. Damian Ancu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here