Ministrul Economiei, Ion Ariton, a găsit metoda perfectă de a scăpa de răspunderea temelor dificile trasate de FMI şi Comisia Europeană: privatizarea găurilor negre, găsirea de administratori privaţi pentru companiile de stat, listarea la bursă a companiilor energetice, rezilierea contractelor prin care băieţii deştepţi căpuşează Hidroelectrica sau accesarea miliardelor de euro de la UE. Acum, Ariton i-a transformat pe secretarul general şi un secretar general adjunct ai ministerului în conducătorii de facto ai instituţiei. La sfârşitul săptămânii trecute, coincidenţă sau nu, fix la o zi după arestarea primarului pedelist Apostu, Ariton a semnat un ordin confidenţial prin care a delegat majoritatea atribuţiilor sale către secretarul general Sergiu Noruţ Stănişteanu şi Ioana Apan, secretarul general adjunct al ministerului. Cei doi au primit decizie de semnătură în locul ministrului pe acte şi contracte, inclusiv cele derulate cu fonduri europene. Metoda nu este nouă şi a fost aplicată cu succes de Elena Udrea pe vremea când era ministru al Turismului, dar după aceea a ajuns subiect de anchetă al unei comisii parlamentare care n-a fost în stare s-o trimită în faţa procurorilor, deşi oamenii din subordinea sa semnau contracte pe bandă rulantă în numele ministrului.

Un secretar general şi un secretar general adjunct au devenit peste noapte conducătorii de facto ai Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Atribuţiile au fost împărţite cu generozitate de Ion Ariton, titularul de drept al postului. La sfârşitul săptămânii trecute Ariton a semnat un ordin confidenţial prin care a delegat majoritatea sarcinilor sale către două persoane-cheie din minister.

Sergiu Noruţ Stănişteanu, secretarul general al Ministerului Economiei şi Comerţului, poate să „aprobe prin delegare de competenţă documentele aflate în competenţa ministrului, cu excepţia celor privind activitatea de gestionare a fondurilor structurale”, potrivit Ordinului nr. 2727 din 11 noiembrie. Stănişteanu a fost împuternicit să semneze, în numele ministrului, şi întreaga corespondenţă de la Cabinetul ministrului.

Ioana Apan, secretarul general adjunct al ministerului, a devenit responsabilă de programele cu finanţare europeană. Potrivit ordinului, Ioana Apan va aproba prin delegare de competenţă „documentele privind activitatea de gestionare a fondurilor structurale, cu excepţia actelor administrative normative sau individuale”. La fel ca Stănişteanu, Apan a fost desemnată să semneze şi toată corespondenţa de la Cabinetul ministrului legată de fondurile sutructurale.

Contracte spinoase pentru Stănişteanu
De ce a renunţat Ariton de bună voie la atribuţiile sale? Ministerul Economiei are în perioada următoare decizii grele de luat, mai ales că Fondul Monetar Internaţional (FMI) nu este foarte încântat de scăderea ritmului reformelor în companiile de stat. Angajarea managerilor privaţi la companiile din lista convenită cu FMI, tăierea contractelor încheiate de „băieţii deştepţi” cu Hidroelectrica aproape cerută chiar de Comisia Europeană, decizia de prelungire sau nu a contractului cu ArcelorMittal Galaţi, continuarea programului de listări pe bursă şi nu în ultimul rând derularea programelor de privatizare stau acum la pixul lui Stănişteanu.

Înainte să ajungă secretar general în decembrie 2010, Stănişteanu a fost prefect de Giurgiu numit de PDL, funcţie din care a câştigat 64.308 lei, potrivit ultimei declaraţii de avere depusă în luna iunie. Ca secretar general a obţinut venituri în valoare de 3.040 lei, pe care le-a completat cei 44.511 de lei primiţi în calitate de profesor la Liceul „Tudor Vianu”. Înainte să primească drept de semnătură în locul ministrului, Stănişteanu şi-a făcut stagiul prin mai multe consilii de administraţie, cel mai bine plătit dintre acestea fiind cel al Romaero (4.465 lei/lună).

Ministerul Economiei a întârziat programul de numire a managerilor privaţi pentru societăţile de stat. Companiile la care trebuie să fie aduşi manageri privaţi erau iniţial Hidroelectrica, Oltchim, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO), Electrica Furnizare şi Romarm. Cum SNLO va fuziona cu complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, FMI a pus pe listă şi viitorul Complex Oltenia, alături de Complexul Hunedoara. Deşi iniţial Ariton s-a angajat ca primii manageri privaţi să fie numiţi în această toamnă, acest lucru este tehnic imposibil, având în vedere că încă n-a fost votată legislaţia, n-au fost stablite criteriile şi nici firmele de head hunting n-au fost alese.

Contractele hidro sunt şi ele un cartof fierbinte. Comisia Europeană a demarat o investigaţie dacă contractele sunt sau nu legale, din moment ce au fost prelungite fără licitaţie şi sub preţul pieţei. Venit la Bucureşti luna trecută, Joaquin Almunia, comisarul european pentru Concurenţă, s-a exprimat în termeni foarte duri în legătură cu acestea. Contractele şi seceta au făcut ca în această toamnă Hidroelectrica să invoce clauza de forţă majoră, astfel încât să livreze cu o treime mai puţină energie. Prelungirea sau nu a contractului cu ArcelorMittal Galaţi e exact în acest registru. Compania a luat de doi ani energie ieftină de la Hidroelectrica printr-un artificiu tehnic. Contractul, de 1,75 TWh pe an, înseamnă 3% din consumul naţional şi expiră în luna decembrie. Simulacrul de licitaţie făcut a permis ca Hidroelectrica să dea energia către ArcelorMittal, deşi primise alte oferte la preţuri mai mari.

După eşecul ofertei din vară pentru 9,84% din acţiunile Petrom, instituţia trebuie să se mişte mai cu talent şi la listările bursiere. Deşi ministerul se lăudase că ofertele de câte 15% din Transelectrica şi Transgaz vor avea loc în toamna acestui an, ele nu se vor derula decât în primăvara lui 2012, când va trebui reluată inclusiv oferta Petrom. Anul viitor sunt programate şi ofertele publice iniţiale ale Romgaz (15%), Hidroelectrica (10%) şi Nuclearelectrica (10%). Aici ministerul una a zis şi alta a făcut: a votat în adunările generale ale acţionarilor de la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica împotriva listărilor, pe motiv că nu e aprobată în Guvern strategia de privatizare.

Ultima vizită a FMI la Bucureşti a trasat ministerului noi sarcini: privatizarea Oltchim, Cuprumin, Electrica Serv, Electrica Furnizare, precum şi Elcen Bcureşti şi cele două companii energetice, Oltenia şi Hunedoara.

3 miliarde de euro de la UE, probleme cât casa
De partea cealaltă Ioana Apan, unul dintre funcţionarii de cursă lungă din minister, e pusă în situaţia de a gestiona fondurile UE. Ministerul Economiei coordonează Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE), cu un buget total de 3 miliarde de euro, din care 528 milioane de euro în 2011. Cu un obiectiv general de creştere a productivităţii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE, Ministerul Economiei este, prin POS CCE, unul din repetenţii Guvernului. Pe primul semestru nu-şi îndeplinise obiectivele, iar un raport KPMG din vară arăta că România a obţinut plăţi de doar 267 milioane euro în cadrul POS CCE, înregistrând o rată efectivă de absorbţie de 9%, un pic peste media naţională de 7%. Ministerul Afacerilor Europene a anunţat că a identificat foarte multe contracte cu nereguli la Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice, gestionat de Ministerul Economiei. Aici, au fost găsite nereguli la 50% din cele 90 de contracte verificate, corecţiile financiare fiind de 310.200 de lei care vor trebui restituţi de către autorităţile locale care au fost beneficiarii contractelor.

Apan a deţinut funcţii-cheie în minister încă de pe vremea lui Radu Berceanu. Potrivit ultimei declaraţii de avere, anul trecut a câştigat circa 47.000 de lei din funcţia pe care o deţine la minister, dar şi-a ajustat substanţial veniturile cu sume obţinute din indemnizaţiile primite ca membru al AGA şi CA: SNGN Romgaz SA (2.828 lei), Electrocentrale SA (13.488 lei) şi nu în ultimul rând E.On Gaz România (51.432 lei).

Precedentul Elena Udrea
În urmă cu doi ani, pe declaraţiile de avere şi de interese ale ministrului Turismului, Elena Udrea, au apărut trei specimene de semnături diferite. Aceasta a şi recunoscut că nu a mai semnat unele declaraţii deoarece se afla în Deltă.

„Declaraţia de avere şi de interese din 10 iunie a fost completată, au fost completate că sunt două, la Cabinetul meu, au fost semnate de mine şi depuse în termen legal.
Şi cele din 12 iunie au fost completate tot în Cabinetul meu, dar nu au fost semnate de mine pentru că eram în vizită de lucru în Deltă. Au fost duse de la Cabinet, dar de altcineva”, a explicat Elena Udrea, la Realitatea TV, în 2009.

În plus, Sorin Munteanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Turismului, în 2009, avea dreptul să semneze orice document în locul ministrului Turismului, Elena Udrea, mai puţin ordonanţările de plată. Munteanu este cel care a semnat pe mai toate documentele de achiziţii publice făcute în 2009 de Ministerul Turismului, achiziţii ce au făcut obiectul comisiei parlamentare de anchetă cu privire la cheltuirea banului public de la Ministerul Turismului. Sorin Munteanu este cel care intra în direct la posturile de televiziune care relatau despre cheltuielile exorbitante, prevăzute în Planul de achiziţii, pe care le făcea Ministerul Turismului pentru cumpărarea de perdele şi draperii.

Munteanu a declarat în faţa comisiei parlamentare de anchetă că poate semna orice documente în numele ministrului, fiind delegat prin Ordinul ministrului, însă nu-şi mai aminteşte tot ce a semnat deoarece la minister sunt multe acte de semnat. Tot el este cel care era „băgat la înaintare” în faţa ziariştilor la conferinţele de presă, unde fusese anunţată prezenţa Elenei Udrea, pentru a „lămuri” fiecare dezvăluire pe care o făceau ziariştii.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here