M-am trezit de dimineaţă cu fericire, ca în fiecare din dimineţile mele de oligarh. Mi-am scos de sub pernă ciorapul în care îmi ţin economiile, că la bancă nu mai încap…mi-am numărat în graba de nabab monedele preţioase, cu bucuria că şi azi îmi vor ajunge să-mi cumpăr săţiosul covrig, masa de dimineaţă şi prânz, de pe peronul gării unde am cabinetul. Ce cabinet? Unul foarte important pentru sistemul sanitar, de medicină de familie…

autor: SIMONA SOPOV, medic de familie

lucian duta vs medicii de familieAm coborât scările blocului şi mi-am ochit maşina pe „jantă”…na, asta este, cauciucul nu mai este ca în tinereţe, deja are pori mulţi, dar eu apreciez vârsta a treia, consider că nu trebuie exclusă din viaţa de zi cu zi, ci utilizată conform experienţei, aşa că mi-am făcut exerciţiile sportive umflând cauciucul cu pompa pentru colacul de plajă al fie-mii; exerciţiile astea sunt benefice pentru sănătate, l-am văzut pe colegul meu de oligarhie, Sârbu cu pro-tv…cum face ture de bazin în piscină lui încălzită, aşa că i-am urmat exemplul…

După ce am stors câteva picături din bricheta mea veche, pe benzină, în rezervorul maşinii, am completat cu nişte gaz lampant de la o vecină ortodoxă, am plecat spre cabinet, deşi maşina încă flămândă, tuşea şi se opintea la fiecare acceleraţie, de parca o scuturau frigurile…

Am ajuns în parcare la gară. Evident, locuri de parcare…gratis…canci! pentru mine, însă, asta nu contează, am pregătite într-un buzunar secret al portofelului, hârtii de 5 lei, pe care generos le impart cu „parcaristul”, un ochelarist pregătit pentru economia de piaţă, cunoscând la perfecţie raportul cerere şi oferta a locurilor de parcare din zonă…

Plină de avânt şi entuziasm, am ajuns în „fotoliul” meu şchiop din cabinet…ca o femeie de afaceri ce sunt, am deschis „note-book”-ul meu ultima generaţie de la Nico incoace…şi am cercetat piaţa financiară…hopa! Ia uite ce scrie în ZF…că am 9000 de euro pe lună venit al cabinetului…păi aşa o fi! Dar dacă ăsta este venitul, eu care iau ceva mai puţin de 2000 euro pe lună pentru tot cabinetul, mă întreb unde naiba s-au pierdut restul de bani ? poate că ştie „ordonatorul de credite”…l-aş suna, să-l întreb, aşa, ca între „bisnis-meni” ce a făcut cu restul de bani ce mi se cuveneau, dar mă gândesc că e timp pierdut şi „time is money”…aşa că mă grăbesc să încep consultăţiile, astea sunt o adevarată sursă financiară, la 9,9 lei cât costă ele validate…

Între timp, mă sună un coleg de oligarhie, Vântu…să mă întrebe dacă diclofenacul gel este bun pentru piciorul lui mai scurt şi dacă este compensat…ocupată să trântesc un pic imprimanta de podea, că tocmai i s-a terminat tonerul când aveam şi eu de imprimat câteva sute de reţete, nu i-am putut răspunde…I-am citit doar mesajul lăsat în telefon; în schimb i-am răspuns individei de la Vodafone, care îmi aducea aminte că sunt restricţionată pentru că nu am plătit abonamentul…Şi celui de la bancă ce îmi aducea aminte că sunt tot în biroul de credite….şi…etc.

Ce bine este să fii oligarh!!! cu atâtea datorii, mă simt ca şi Sarbu, Vântu sau Udrea…parcă nici nu-mi vine să mai fac vreun protest!!!

P.S. Totuşi, parcă m-aş simţi mai bine dacă chiar aş avea aia 9000 euro pe lună venit al cabinetului…poate ca nu m-aş mai uita cu jind la agenţiile de turism cu oferte pentru Tanzania…”

Cine nu renunţă, înseamnă că are prea mult de dat. Cine se resemnează, înseamnă că nu are nici ce primi. (Emil Cioran)

 

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here