Comform pesurse.ro, in Romania exista 10.000 de sindicate. Daca de la fiecare ar iesi in strada macar 3 membrii, s-ar strange cate 30.000 oameni/miting.

Numarul ONG-urilor inregistrate este de 28.000. Fara comentarii…

(…)

Perioada ante-alegeri.

Ref. teoria fricii – “lumea nu iese de frica

Probabil exista motive/ratiuni intemeiate pentru emiterea acestei teorii in spatiul public, dar in realitate nu cred ca e sustenabila.

Nu exista frica – in sensul spaimei de consecintele unui act. Sau in niciun caz la proportiile in care sa determine un comportament general.

Frica ar fi daca oamenii n-ar iesi la miting/nu s-ar exprima civic, dar in rest le-ar pasa.

Nu le pasa ! Sau le pasa de cu totul alte lucruri decat isi doresc politicienii.

Argumente :

unde e frica/sau ce ar determina-o la : studenti, casnice, pensionari, liber-profesionisti, artisti etc. ?

De ce nu se ia atitudine (masiv) in chestiuni fara conotatie politica directa ? Ex : animale, parcuri, abuzuri ale autoritatilor locale.

Obs. Retrospectiv, cea mai ampla, vizibila si constanta manifestare civila pornita dintr-o initiativa a unui ONG – a ultimilor ani – a reprezentat-o marsul anual al homosexualilor.(!)

cum de cei care ies regulat, pentru ca intr-adevar le pasa, sunt cei mai expusi represiunilor politice – adica profesorii (controlati prin Inspectorate), medicii (prin directorii de spitale) sau functionarii din ministere (cazul Finante, MAI) ?Deci daca oamenii vor, se poate.

Ceea ce se intampla in fapt s-ar putea numi teoria refluxului.

REFLÚX,refluxuri,s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor si oceanelor în cadrul fenomenului de maree.♦Fig. Dare înapoi, descrestere; regres.

Ceea ce se intampla acum seamana cu un reflux. Populatia se resoarbe, se retrage spre ea insasi, se da inapoi din calea politicului.

Dupa varful manifestarilor publice, care n-au avut rezultatele scontate, tendinta fireasca ar fi fost plusarea, perseverenta.

S-a intamplat insa o contractie. Oamenii nu cauta solutii alternative, mijloace de a mari presiunea, ci – printr-un fenomen ciudat – si-au mutat atentia de la ce ii deranjeaza. „Nu mai suporta politica”, „toti sunt la fel” etc.

Cele de mai sus au fost cauzate si de lipsa verigilor firesti intre populatie si politicieni : sindicatele (la anvergura lor maxima) si ONG-urile.

Ex. : in cazul bolnavilor dati afara din spitale, cel putin 5-6 tipuri de ONG-uri trebuiau sa fie in fata ministerului/peste ministru : cele care apara dreptul mamelor (unor sugari le-a fost periclitata viata, fiind mutati din incubatoare), drepturile omului, etc.

La profesori : toate ONG-urile cu drepturile omului si asociatiile juridice trebuiau sa faca un scandal monstru – pentru nerespectarea hotararilor unor instante.

Avand in vedere ca intre politicieni si populatie lipsesc verigile cu rol de mobilizare si orientare a eforturilor pentru obtinerea de rezultate/exercitarea de presiuni, s-a ajuns intro- situatie de frustrare generala, in care ambele parti au tendinta sa se acuze reciproc:

– populatia devine pasiva, are sentimentul ca totul e inutil, fuge din calea politicii

– politicienii sunt la fel de dezamagiti de mase.

Obs. Am ajuns in stadiul de invocare a dreptului la legitima aparare fata de populatie.

Pentru ca daca doar ar exista si n-am interfera, ar fi bine. Dar pasivitatea si acceptarea abuzurilor se reflecta si asupra noastra. Ca toti ne supunem aceluiasi Cod al muncii, toti copii invata dupa Legea Educatiei sau oricare poate ajunge in fata unei instante, iar verdictul sa fie ignorat de catre autoritati – prin existenta unui precedent si prin nepasarea societatii.

Daca s-ar aplica legile naturii, ar urma – firesc – fluxul.

Intrebarea e cand va veni acesta si in favoarea cui ? Sa nu fie prea tarziu. Pentru ca toti cei care se calca acum in picioare pentru lucruri inutile lor (bomfaiere, cafea), sunt aceiasi care vor forma cozi la pomana electorala.

Poate solutia e stimularea activitatii partilor care sunt atrofiate. Sa spunem oamenilor : daca nu actionam in parteneriat, nu se rezolva nimic ! Voi semnalati problema, noi va orientam spre ONG-uri/juristi care va pot indruma. Dar fiecare parte sa-si indeplineasca rolul; sa se diminueze orizontul de asteptare a rezolvarii problemelor strict de catre clasa politica, marindu-se presiunea cu ajutorul societatii civile.

o analiză realizată de Cojocaru Valentina

1 COMENTARIU

  1. pai este suficient sa citesti de petcu,luca,marica…nu le-am facut mica mare?mai trebuie sa iesim ca sa protestam ce?ca mai are luca de facut o piscina,petcu o vila,marica un nou cont in valuta?sefii sindicatelor ,mari mafioti,ii platim din cotizatii ca sa ce?ps.nu l-am pomenit si pe contaranul nostru din turbatu-cetatea,musiu radoi,alta sulfa penala din sindicat.ps2 revedeti filmul vechi cu adevarati sindicalisti sacco&vanzetti un film ce ma impresionat despre miscarea sindicala.mai este unul despre o sindicalista,janfonda parca in rolul titular,nu-mi amintesc acum titlul filmului.aia sindicalisti!ai nostrii?rude de-ale lui jimmi hofa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here